Se plimb-un moş, se miră de ce vede.
Ciobenii au boit turmele-n verde.
Mai sunt păstori ce au culori de sânge.
Şi turme sinilii, ce nu le poţi distinge.
Priveşte moşu-ngândurat la turme,
Ce stau închise în ocol din sârme.
Aşteaptă ca ciobanul să le-aducă.
Fâneţ mucegăit, sperând că se educă.
Pe mal de Nistru, de o vreme-ncoace
Din behăite se tot cos cojoace.
Nu are bănuieli că oaia-i oaie
Iar cel păstor pe toate le jupoaie
Vai şi amar de-acest plai mioritic
Ce-i păstorit de un cioban bezmetic
Nu-i pasă că de spini turma e plină,
O duce colorată la felină.
Sărmanele oiţe colorate
Domesticite prin oraşe, sate.
Ce behăie atunci doar când l-ii foame
În rest, această turmă doarme...
