Fără de sens...

Trăiești o viață plină de iluzii,
Și-aștepți ca-n dimineață să te naști,
În altă viață fără de confuzii,
Făr-de fantome, toți cu-adevărați.

Visăm o viață-ntreagă la mai bine,
Speranța te frămîntă zi cu zi,
Și-aștepți ca-n viață binele ce vine,
Făr de impuneri pentru a cerși.

Din soartă ceri, averi și sănătate,
Te rogi la idoli fără a gîndi,
Că sunt pe lume vieți abandonate,
Fără de chinuri a le răstigni.

Îți simți în viață crucile pe spate,
Și fruntea adesea plină de sangvin,
Te crezi că ai Golgote adevărate,
Și chinurile ei nu-ți mai convin.

Oricum se stinge-n fiecare,
Speranța vieții ce ne-a licărit,
Fără s-aștepte propria abdicare,
De la un trai și viitor mai fericit.

Ce-i moartea oare, cine ne va spune,
Sfîrșitul unui chin de pămîntean,
Sau este început de acțiune,
În veșnicie, între stele și-ocean...