Râul frâului...

Sunt pierdut în bezna plăcerilor umane.
Şi cunosc sfârşitul, doar că drumu-i lung.
Împrejur fantomele se plimbă cu arcane.
De-ambuscade n-au nevoie ei străpung.

Mii de rătăciţi aşteptă-n rând vâslaşii
Ca să-i treacă peste râul mult râvnit.
Dar şi-acolo se tot ceartă cârcotaşii,
Ce contează care-i prim venit?

Stau şi-aşteaptă suflete sărmane.
Tot se îmbulzesc şi cad în râu.
În vâltoarea iadului se fierb ca în cotloane.
Cei ce pe pământ n-au mai ştiut de frâu.

N-aşteptaţi să ajungeţi hăt departe
De vâslaşii Lui să fiţi trecuţi de ape.
Dacă pe pământ nu ştiţi ce e dreptate,
Şi doriţi la cei din jur potoape.

Plâng şi-acolo sifletele moarte.
Plâng cu lacrimi vii ca pe pământ.
Cei ce lăcrămiază sunt lăsaţi de-o parte.
Între două lumi plimbate sunt de vânt...