Lupta vîntului c-o frunză...

Luptă vîntul cu o frunză,
Pînă n-o transformă-n praf,
Pînă de pe creang-o rupe,
Și-o așează într-un vraf.

Frunza cît de mică nu e,
Se tot zbate într-un vînt
Și se roagă să o ierte,
Pe un vîrf de creangă frînt.

Cine-i frunza pentru vînt,
Cu puterea lui enormă?
Chiar și dacă e veșmînt,
Pe-un copac ce stă de formă?

Cîte frunze rupe vîntul,
Cît se plimbă prin copaci,
Cu suspin e plin abisul,
Mii de frunze în alaci...

Soarta omului și ea e,
Aruncată-n vînt aiurea,
Pentru unii preț nu are,
Alții însă-i fac peirea.