Clopoţeii Domnului...

Sculat în zori Sfânt Dumnezeu

Şi neavînd ce face,

Şi-a modelat un clopoţel,

Mereu ca să-l trezească.

Deatunci îl zângăie mereu
În zori şi pe-nsărate

Ce-i drept că sună când îi greu

De cele îndurate.

Un clopoţel sau mii ca el,
Ba chiar că stele-n ceruri,

Ce fac un zgomot în eter,

Având în jur doar găuri.

Un clopoţel ce sună-n cor.
Ce viaţa o deşteaptă,

Ce veşnic cere ajutor,

Salvarea şi-o aşteaptă.

O Doamne, Sfint inventator
De clopoţei cu suflet,

Ce tot le aduni ca-n abator

Iar ei se roagă-n vuet.

Te sună-n zori şi-n asfinţit,
Îţi cer a Ta iertare,

Că-ci eşti un idol preasfinţit,

Cu biblică-ascultare.

Sunt clopoţel, unul din ei,

Ce zângănesc întruna,

Sunt agăţat la gât de miei,

Cerşind cu drag cununa...