Schimb o noapte pe trei zile...

Cui să-i spui ca să te creadă că îţi place ceasul nopţii,
Când în jur nu ai pe nimeni, chiar te părăsesc şi morţii.
Cine e să te asculte cum îţi lăcrămează ochii
Nu e nimeni să audă cum îţi tremură genunchii.

Plânge sângele prin vene, inima tot lăcrămează
Şi nu poţi să plângi în hohot, că-ci copiii te veghează.
Nu-mi şterg genele de lacrimi, eu le simt la gust - amare,
Freamătul din piept te bate, cum un vînt se zbate-n mare.

Învelit în ceaţa iernii, troienit de-o soartă goală,
Te lupţi veşnic între viaţă şi-o greşeală, ades fatală.
Ba te simţi stejar puternic sau te vezi o sălcioară,
Ce-ţi laşi mânile-n tânjală şi îţi crezi viaţa bizară.

Schimb o noapte pe trei zile, cum ţiganul două ierne,
Lui să-i fie iarna caldă, eu în noapte nu cer perne.
Doamne-ţi rog minune mare, că-ci un suflet mic tot geme,
Se tot chinuie, nu moare, scufundându-se-n blesteme.

Cui să-i spui ca să te creadă, că ajuns în toiul nopţii
Te porneşti hoinar prin vise şi ajungi înaltul bolţii.
Nu-ţi doreşti trezit în ziuă, că-ci te-aşteaptă chinul vieţii,
Când nu ştii ce e mai bine, viu să fii sau neam cu drepţii...