Demnitatea...

Cum nu poți pune vîntu-n legătoare,
Cum nu ascunzi un răsărit de soare
Și eu nu schimb averi pe demnitate,
N-am să accept trădări și lașitate.


Nu latru că un cîine de la poartă
Legat de gît, înădușit de soartă,
N-am să aștept ca oase să-mi arunce
Și viața s-o trăiesc doar din porunce.

N-accept să am stăpîn sau legătoare,
Cît n-or dori nu mă închin la fiecare,
Fiindc-acel ce demnitatea n-are
Mereu a fost strivit între picioare.

Sunt răgușit să strig la guvernare,
Că și poporul pierde din răbdare,
Fiindcă atunci cînd i se strînge gîtul,
Vrea libertate și se vrea ca vîntul.

S-alergi prin diferite crînguri,
S-adii în dimineți și-amurguri,
O horă cu frunziș în toamnă,
Și-o adiere de speranță-n primăvară.