Cine nu-i deacord cu aceasta...?

Oare cum ar fi atunci,
Cînd să fii un nevăzut,
Printre oameni şi prin nuci,
Să te plimbi ca un năluc.

Să asculți cum fiecare,
Te bîrfesc făr-ruşinare.
Cum se chicotesc la spate,
De-ar putea încă te-ar bate.

Nimeni nu-ţi mai bat la uşă,
Telefonul l-au uitat,
Cînd te văd se-ntorc de parcă,
Chipul nu l-au observat.

Şi atunci chiar că-nţelegi,
Că prieteni nu-s pe lume,
Este doar un interes,
La moment de al tău nume.

Domnului îi mulţumesc,
Crucea-n spate e greoaie,
Oamenii dezamăgesc,
N-ai nevoie de războaie.

Să-nţelegi că doar atunci,
Cînd nevoia te apasă,
Dintr-o droaie de bezmeţi,
Nici la unul nu lii pasă...