O pădure ca a noastră...

Ia te uită ce se-ntîmplă,
În pădurea noastră mică,
Lupi, vulpoi, de şoareci plină-i pajiştea.
Ei se dau toţi cu părerea,
Că în mîini ei au puterea,
Legea, banii, flora chiar și fauna.

Lupu din pădurea noastră,
Ca girafa ce-i înaltă,
Vede el de sus și știe toatelea.
Cine e mîncat de vulpe,
Cine se ascunde-n tufe,
Și a cui e dreptul la poteci și drum.

Într-o zi dis-dimineață,
Unii ce s-au rupt de haită,
Au plecat să facă un cadou la lup.
Ei au vrut ca să vîneze,
Un cadou, ca pentr-un rege,
Să-l aducă-n dar jirafo-lupului.

S-a ascuns cea vînătoare,
De întreaga adunare,
Vulpeai vulpe și ea are pofta ei.
Iar atunci cînd se aflase,
De vînatul haitei noastre,
Lupul se făcuse mort în păpușoi.

S-au ascuns prin vizuine,
Deghizîndu-se-n jivine,
Așteptau să zică Lupul slova lui.
Iar pădurea se zburlise,
Neștiind ce-i în culise,
Dar oricum se știe Lupu-n haită-i lup.

Iat-așa, de-o vreme-ncoace,
În pădurea noastră-i ”pace”,
Lupul și cu vulpea se tot hărțuie.
Iar jivinele-n pădure,
Au trecut toate la mure,
Fiindcă nu se mai vînează-n ea...