Crezul...

Cînd oare-și pune omul întrebarea
Care e sensul vieții lui sub Soare?
La ce bun sau a cui e interesul
Și cine a creat ”Evenimentul”?

De idoli și de zei e plin pămîntul,
Ca făcător pe Dumnezeu crezîndu-l.
Iar tot în jurul nostru ce se-n întîmplă
Noi nu înțelegem că-i o viață simplă.

Noi credem că-s minuni de sus venite,
Noi credem că așa ne sunt sortite,
Noi credem c-am greșit și-avem răsplata,
Și-așteptăm cu frică judecata.

De la Adam tot căutăm răspunsul
Noi am creat un Dumnezeu și visul
Că vom avea o viață după moarte
Și fiecare ”vama” trece-n e în parte.

După ce spui și ai făcut în viață,
Tu chipurile ve-i primi și plată.
În altă lume inventată tot oameni
În care la putere nu sunt banii.

Noi credem fără să deschidem ochii,
Și credem doar în ceea ce spun popii.
Nu credem noi ființa omenească,
Findcă aceea credință nu-i firească.

Eu cred în tot ce-aduce bine,
Eu cred atunci cînd crezul e în mine.
Un prunc ce spune cred eu mai degrabă,
Decît un preot cu pistoalele la zgardă...