Aleea Nucului...

Merg pe-alee eu și tu, noi suntem în doi.
Uite nucul! A-”nsurit”, cum de fapt și noi,
Mă opresc, mă uit în sus, frunza s-a rărit,
Mîna tremură încet, vechi, îmbătrînit.

Ca și-atunci, puțini prin parc, băncile pustii,
Doar sub nuc, îmbrățișați și-un sărut dintîi.
- Nucule, dac-ai văzut te rugăn nu spui
Cum doi tineri s-au iubit, taină, nimănui!

Cîte taine de-acest fel nucul a văzut?
Cum un nuc a tăinuit primul lor sărut?
Doar a dragostei aromă, v-a pluti mereu,
Prin văzduhul de pe-alei, ce îl uiți cu greu.


Merg pe-alee, el și ea, veseli fericiți,
Se opresec, stau lîngă nuc și privesc țintiți,
Ochi în ochi făra-nțelege că-n doi i-a unit
Un nucar cu frunza verde, ce-a îmbătrînit...