Îmi rog iertare de la MAMA...

Îmi rog iertare de la MAMA și-nchin eu fruntea la pămînt
Pentru că viața și-o așează pe-altarul vieții unui prunc.
Îmi cer iertare de la MAICĂ, un Dumnezeu al unui fiu,
Ce dragostea pur părintească o vede doar în auriu.

Ne închinăm la chipul Măicii ce pe Isus ni l-a adus
În schimb uităm de glasul MAMEI, ce prima dată îl auzi.
Uităm de-a ei suflare dulce, de un alin afectuos
De un sărut și-n somn o cruce și cîntecul la pat duios.

Aduși pe lume doar prin chinuri, adesea MAMA o uităm,
Găsim motive pe alocuri, nici timp n-avem să o sunăm.
Cît de haioși părem adesea cînd o mințim și nu roșim
C-am să vinim curînd la dînsa, în schimb în gol ne irosim.

Îmi rog iertare de la MAMA, acuma cît este EA aici,
Cît vie e și așteapt-acasă, fiind în viață mereu mici.
Eu înțeleg că EA mă iartă pentru aceia ce-am făcut
Oricum în suflet este baltă că pîn-acuma am tăcut...

Scuzare MAICĂ și mă iartă...