Iubiți tot ce ne-nconjoară...

Învăț s-ascult cum cîntă ploaia,
Cum vîntul flueră ușor,
Cum soarele face văpaia,
Cum pasărea se jocă-n nor.

Încerc s-aud a frunzei șoaptă,
A ciocîrliei dulce tril,
A bufniței cîntare-n noapte,
A învierii din april.

Mă uit să văd cînd plînge roua,
Cum zburdă meii pe ogor,
În iarna cum s-așează neaua,
Cum un pisoi e bun actor.

O, cîtă viață ne-nconjoară?
De parcă chiar nu o vedem,
Iar timpul nostru jalnic zboară.
Cui datorăm acest blestem?

Iar orice zi i-o altă viață,
Ce-ncepe iar de la-nceput,
Trezirea-n zori de demineață,
E fericirea-n absolut.

Voi pămînteni, iubiți Pămîntul,
Iubiți natura de prin jur,
Iubiți și Soarele și vîntul,
Că-ci răutate-avem destul...