Potopul...

Nu cunosc credință multă, cu rușine recunosc,
Am o biblie în casă, cumpărată din chioșc,
O icoană de-a măicuței peste tot o port,
Rugăciuni scrise în carte, ce-mi aduc noroc.

Cît de des le iau în mînă? Cred că des de tot.
Cînd le mut din gentă-n geantă, nu e mult efort.
La ce bun le am cu mine? Ce arăt și cui?
Cu o icoană și o carte credincios îți spui?

Te gîndești la Dumnezeu, doar numai la greu,
Cînd tot ai și e normal, uiți de El mereu.
Porți în geantă un chip de sfînt și te crezi păzit,
De tot răul d-imprejur și de El urzit.

Cînd va fi potopul Doamne? Ca să scot din sac,
O icoană și o cruce, să le pun pe cap.
Să aștept cu-adevărat mila Ta pe noi.
Și atunci v-om înțelege, că suntem doar oi.

Dintr-o turmă ce o porți pe Pămînt păscînd.
Nu ne ceri decît credință, slova ta zicînd.
Unde ești tu Doamne oare, unde-i mila Ta?
N-a venit încă potopul. Crucea-mi este grea.

Care este diferența între om și-un pui,
Sau un miel ce-aleargă-n luncă, zăpăcit haihui,
Creaturi Dumnezeești, viața o sfîrșim,
Chiar să ai sau nu credință, toți oricum murim...