Ce simte oare mama ce fiul i-l îngroapă?

În 2 săptămîni în Moldova au fost împuşcaţi doi tineri. Un băiat mortal iar altul a fost rănit. Aceşti doi tineri au fost împuşcaţi de către persoane care nu au nimic sfînt în viaţa lor. Nu s-au gîndit nici la faptul că aceşti tineri au acasă mame. Sînt încrezut că ei tot sînt aşteptaţi acasă de mama lor. Să nu dee Dumnezeu să simtă mamele lor ceea ce au simţit mamele acelor băieţi în care ei au tras din arme de foc.

Eu tot am rămas fără de tată pe cînd aveam doar 5 ani şi ştiu nu din auzite ce au simţit bunicile mele cînd au primit vestea că tatăl meu a fost ucis... Nu doresc la nici o mamă să-şi îngroape pruncii...

Nu poate fi mai rău decît un prunc să-ţi moară,

Ce poate fi mai greu să ai aşa povară,

Nu ştii cui să te plîngi şi cine ar să-nţeleagă,

Că astăi viaţa ta şi gată, ea e neagră…

A fost tot sensul vieţii şi l-au iubit întruna,

Îl aşteptau mereu să-i strîngă tatei mîna,

Iar mama să-l sărute, să-l cocoleasc-oleacă,

Nici cînd nu avea timp, mereu a fost în treacăt.

Aşa a fost să fie o soartă înegrită,

Ca cineva să-i ia, viaţa tinerică,

În zori de zi cărunt, tata deveniră,

Cu ochii fumurii, mama se treziră.

Se tot credeau în vis, sperau că sunt iluzii,

Şi aşteptau feciorul să tragă uşa porţii,

Să strige bună tată, să ia în braţe mama,

Şi să le pupe mîna, în dar să-i dea năframa.

O viaţă! Tu eşti oarbă, de ce aşa năpastă,

Să vină peste ei, atît de rău să-i bată,

Ei au rămas în doi si-n mijloc un mormînt,

Şi-n viaţă au rămas, fără de a lor alint.

Ce simte oare mama ce fiul şi-l îngroapa?

Nu le doresc la nimeni o aşa neagră soartă,

Iubiţivă părinţii şi alţi părinţi stimaţii,

Acasă toţi copii sunt veşnic aşteptaţi…