Floarea îngheţată...

Prinsă de ger, adormită pe veci.

Floare-ngheţată, fără ghiveci.

Stă aruncată sub geamul închis,

Dulcea iubire zvîrlită-n abis.

Din floare gerul o piatră a făcut,

În ură iubirea s-a prefăcut,

Oare să fie un demon din iad,

Gerul, ce-ngheaţă iubirea sub brad.

Mîna încearcă viaţă să-i dea,

Floarea nu poate sau poate nu vrea,

Să-nvie…, s-aducă…, iubire cuiva.

Omul  o-ngheaţă cu dragostea sa.

Cred că căldura corpului meu,

Poate să facă căldură din ger,

Am s-o cuprind, am s-o mîngîi mereu,

Căci pentru mine este mister.

Cum poate să treacă iubirea-ntre doi,

Şi urme nu lasă, rămîn numai flori,

Ce stau îngheţate pe pămînt înălbit,

Şi aşteaptă uitate un suflet iubit.