Îngeri cu aripi arse...
Au zburat printre oameni veacuri întregi,
Au fost printre îngeri cei mai vitregi,
Au fost aruncaţi la margini de drum,
Din aripi acum a rămas numai scrum.
Cei străjuiţi demult sunt în rai,
Altfel infernul demult era trai,
Şi-n iubirea de-apoi mereu ei credeau,
În schimb doar ura ca plată primeau.
Zboară, păzeşte, urzeşte un duh,
Aripi de înger pluteşte-n văzduh,
Îngerii însăşi deja-s la pămînt,
În faţa Lui nu mai au un cuvînt.
Zac pîrjoliţi, fără aripi uitaţi,
De oameni şi îngeri demult aruncaţi,
De Dumnezeu nu mai sunt judecaţi.
În negre veşminte sunt toţi îmbrăcaţi,
Merg printre oameni, îngeri căzuţi,
Nu-i auzim şi toţi sunt nevăzuţi,
Aşteaptă mulţimea ceasul de-apoi,
Ca cei făr de aripi să se-nalţe cu noi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu