Rîul şi omul...

Din izvor un rîu începe

Pîn se varsă-n ocean

De la naştere porneşte

Sufletul de pămîntean.

Rîul lin tot şerpuieşte

Prin cîmpii şi printre stînci

Omul viaţa şi-o trăieşte

Ca-ntro haită de cîni

Rîul curge şi tot spală

Adîncindu-şi albia

Omul viaţa-şi iroseşte

Parc-ar fi a altuia

Rîul apa grămădeşte

Din pîrîe şi din ploi

Sufletul de om goneşte

Şi adună-n jur gunoi.

Este oare asemănare

Între oameni şi-un pîrîu

Cred că da, atunci cînd rîul

Este plin numai de mîl

Cine oare ar să poata

Să se chinuie în gol

Să curăţ-un rîu şi omul

Care-i plin doar de nămol.