Dorul de Moldova a unui copil...

Numai la pici inima-i curată,

Deaceea vreau să spun ce-mi zice fata:

- Eu îmi iubesc, tare moldovioara,

 Dar nu doresc, să fiu în ea mioara.

Cînd eşti acasă, nu-i amar pelinul,

Cînd eşti acasă, altfel miroase fînul,

Pînea acasă este cea mai bună,

Şi cea mai rece e apa din fîntînă.

Eu am să rup, lanţurile toate,

Am să deschid, uşile-ncuiate,

Am să aduc pe toţi părinţii acasă,

Că doar Moldova e cea mai frumoasă.

N-am să dau voie, să fie vîndută,

N-am să permit, să fie dispărută,

N-am să accept, Moldova să nu fie,

Căci ea e ţara mea şi este încă vie.

Eu o iubesc aşa cum ea şi este,

Singură, tăiată, pierdută fără veste,

De o părăsim şi noi, pe ea are s-o doară,

Şi vreau ca toţi a mei, urmaşi aici să moară...