Doi bunei şi cinci nepoţi

Masa goală, cinci nepoţi și o casă bătrîneasca,

Asta-i tot ce-au grămădit doi bătrîni timp de o viaţă.

Au avut şi trei copii,doi băieţi şi o fetiţa,

Cînd îşi amintesc de ei,lacrimile-n ochi s-agită.

Iar acuma au ajuns,uşa să nu se deschidă,

Şi numai de cînd în cînd, telefonul să-i surprindă.

Din Rusia un băiat, din Olanda sună fata,

Iar mezinul e fecior, n-a sunat încă o dată.

Cînd vorbesc la telefon, faţa e numai şîrloaie,

Glasul tremură uşor, sufletul e în văpaie.

Le trimit şi bani, şi haine, dulciuri, alte bunătăţi,

Dar iubirea părintească, prin colet nu o primeşti.

Doi bunei cu tîmpla sură și c-o droaie de nepoţi,

Vor pe toate să le-azvirlă, ce primita-u prin coleţi.

Că-ci mai scumpe ca acestea-s Sufletele părinteşti,

Şi le simt mereu eu lipsa că-ci nu au viaţa pe veci.