Totalul afișărilor de pagină

luni, 26 decembrie 2011

Doi frati


Doi fraţi de mînă se ţin uşurel
Stau şi se uită cum moare-un bunel
Şi se gîndesc ce vor face în doi
Cu casa pustie, cu păreţii goi,

Ei cred că bunelul e adormit
Că ieri a lucrat şi e obosit
Si ochiul lui tulbur e deneclintit
Bunelul îi rece şi e amorţit.

Lacrimi în ochi de copii părăsiţi
De lume uitaţi şi de nimeni iubiţi
Singuri, flămînzi şi cu suflet golit
Doi îngeri sărmani, ce au suferit.

Mama n-o ştiu, nici n-au cunoscut
Iubirea de mamă, ei doi n-au ştiut
Că dragostea toată bunelul a fost
Şi-a mamei iubire e fără rost.

Plîng şi suspină copiii în gol
Mama nu este, bunelul e-n sol
Stau şi aşteaptă un înger din cer
Ca inima mică, să nu fie-n ger

Au să pornescă în viaţă în doi
Mici şi flămînzi şi cu haine în zoi
Cred că ei au altceva de făcut
Cea ce-n viaţă ei nu au văzut.

Vor trece anii, şi se vor întoarce
La un mormînt din sat, în care zace,
Acel ce dragostea in suflet le-a sădit
Chiar dacă-i mort, la ei el n-a murit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu