Gîndul frunzei care zboară

Frunza cade şi pîn zboară,

Oare cei trece prin cap?

Un lăstar, un ger, o floare

Sau un iz de liliac?

Vîntul blind de primăvară?

Sau miros de lăcrămioară?

Ghiocelul ce-i tot spune:

- Bun venit cu noi în lume!?

Cei doi tineri, ce la umbră,

S-asundeau şi se iubeau?

Sau de cucul, ce-o salvase

De omizi ce o rodeau?

De un nor, ce-n plină vară

Baie veşnic îi făcea,

De un cuib de turturică

Şi de puiul ce foşnea.

Luna, plină-n cer de noapte?

Stelele ce-i licăreau?

Bufniţa colea departe,

Veşnic somn nu mai avea?

Frunza zboară şi tot speră

Că acei ce ia ştiut,

N-au s-o uite niciodată

Pentru cea ce a făcut.

Dar îndată cei căzută,

Toţi de frunză au uitat

Şi asteaptă-n primăvară

Alte frunze pe copac...