Mioriţa

Pe un picior de plai,

Pe-o gura de rai,

Iată vin în cale

Se cobor la vale

Trei ciobănei

Dar fără de miei.

Oile-s departe

Că-ci nu prea ştiu carte.

Sînt toate flămînde

Păzite de cîine.

Nu au ce să facă

Stau şi aşteaptă.

Unul e Lup,

În oase şi trup

Al doilea e Ghimp,

O floare de cîmp

Si al treilea-i Filat

E cel mai bogat.

Iar cei ciobănei

În număr de trei

De doi ani încoace

Nu pot să se-npace:

- Cu turma ce facem?

- Unde s-o paştem?

Iar orice oiţă

Cu lînă plăviţă,

Stă şi aşteaptă

Că-ci nu e deşteaptă,

Ce poate să facă

Cînd e aplecată.

Iar doi ciobănei

Din toţi cei trei,

Mări se vorbiră

Şi să sfătuiră

Că tot ce vor face

Filatului nu-i place.

Bieţi ciobănei,

Se rod între ei

De turmă-i în cot

Oiţa-i de vot...

Numai pentru muls

Şi doar pentru tuns.

Oile zbiara,

De foame-or să piară

Pe nimeni nu doare

Că toată turma moare.

Şi aşa-i de cînd lumea

Ciobanu şi turma...