Totalul afișărilor de pagină

luni, 26 decembrie 2011

Pruncul

Un suflet mic, încă fără de nume
Stă şi ascultă ce se face-n lume
În jurul lui e multă galăgie
Dar glasul mamei el deja îl ştie

El stă şi-asculta cum se bate-ntruna
O inimioară ce va fi doar una
El simte cum îi mingîe burtica
Aşa cum poate face doar mămica

Mama îşi împarte orice veste
În toată seara-i spune o poveste
O noapte-ntreaga somnul îi păzeşte
Şi dimineaţa dulce îl trezeşte

El ochii mamei încă n-a văzut
Dar sînt frumoşi el este încrezut
Cu ochii mamei lumea o percepe
Şi de aici el viaţa o începe

Un copilaş în burtă aude cîntul
Şi-o dragoste, şi-o mîngîere şi alintul
Atîta timp cît pruncul e iubit
El simte că de mamă e dorit.

Iar mama îşi aşteaptă pruncul
Şi speră să se împlinească visul
Să fie „MĂMICUŢĂ” ea numită
Şi numai asta ar s-o facă fericită...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu