Viaţa din poze

Albunul vieţii eu îl răsfoiesc

La fiecare filă atent privesc.

Pozele haotic îs împrăştiate,

În suflet am şi urme zgiriate.

În una mama îmi sărută burta,

În alta tata mă duce cu căruţa,

Atunci aveam cred poate doar un an,

Şi eu eram călare pe Răzvan.

Cînd am găsit eu prima lăcrămioară ,

Cînd sora am văzut-o prima oară,

În locul de pălăriei în cap aveam o oală,

Mai sunt cînd am pornit la şcoală.

Cînd la armată am plecat din sat,

Cînd am venit flăcău de însurat,

Şi prima dată cînd am sărutat vecină,

Şi-atunci cînd i-am cerut eu mîna.

Sînt poze unde ochii lăcrămiază,

Sînt altele că-n suflet luminează,

Am poze care-aş vrea să le arunc,

Dar altele pe care şi le pup.

Acestea-s poze ce le am în amintire,

Te uiţi la ele şi mai ai o retrăire

A sentimentelor ce le-ai trăit odată,

Şi aşa vezi că viaţa nu e moartă.

Păstraţi vă rog pe toţi fotografia,

Cît de bătrînă nu are să fie,

Fiindcă orice poză cum nu este,

Viaţa ei la toţi o povesteşte…